Electroforeza proteinelor serice

Analiză din categoria:Biochimie

Preț:40 lei

Durată:2 zile

Pregătire pacient:Recoltare à jeun (pe nemâncate).

Material biologic:Sânge venos (nu se testează specimene hemolizate).

Recipient de recoltare:Vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator.

Eșantion recomandat:Ser

Pregătire material biologic:După formarea cheagului de sânge la temperatura camerei, se va separa serul prin centrifugare.

Stabilitate:Serul poate fi depozitat 7 zile la 2-8 °C sau 1 lună la -20 °C.

Transport:Refrigerat

Metodă:Migrare în câmp electric

Valori de referință:

• Albumină: 54 - 66%;
• Alfa1-globulină: 1,4 - 2,8%;
• Alfa2-globulină: 9,1 - 13,8%;
• Betaglobulină: 8,7 - 14,4%;
• Gamaglobulină: 10,6 - 19,2%;
• Raport albumină/globuline: 1,0 - 1,9.

Factori de interferență:

• Serurile hemolizate pot afecta rezultatele testului;
• În sarcină pot apărea scăderi ale albuminei și creșteri ale celorlalte fracțiuni;
• La vârstnici pot apărea scăderi ale gamaglobulinelor;
• Administrarea unor medicamente poate determina modificări ale traseului de migrare electroforetică. Consultați medicul pentru interpretarea rezultatului în cazul în care urmați un tratament medicamentos.

Informații clinice:

Electroforeza proteinelor serice este recomandată pentru evaluarea statusului nutrițional al unui pacient sau pentru detectarea gamapatiilor monoclonale.

Migrarea în câmp electric se realizează pe suporturi solide (în gel de agaroză) și pH alcalin. Se obțin de obicei 5 fracțiuni: albumină, alfa1-globulină, alfa2-globulină, betaglobulină și gamaglobulină. În funcție de sistemul utilizat, regiunea beta globulinelor se poate împărți în beta 1 și beta 2 globuline. 

Fiecare bandă de migrare poate suferi modificări.

Albumina:
Scăderi ale albuminei serice (hipoalbuminemia) apar în:

• Afecțiuni care duc la scăderea sintezei de albumină (hepatite, ciroză hepatică, inflamații);
• Pierderi crescute de proteine (sindrom nefrotic, gastroenteropatie exsudativă, arsuri întinse);
• Hipercatabolism (tireotoxicoză, sindrom Cushing, boli inflamatorii severe);
• Afecțiuni neoplazice;
• Aport alimentar insuficient (malnutriție, malabsorbție).

Creșterile albuminei serice (hiperalbuminemia) se produc foarte rar și pot semnifica stări de deshidratare. În cazuri izolate, poate apărea o bandă de migrare suplimentară, fără semnificație clinică - bisalbuminemia.

Alfa1-globulina: migrarea proteinelor în această zonă reflectă în mare parte nivelul seric de alfa1-antitripsină. Astfel, o scădere a alfa1-globulinei apare în boli asociate cu scăderea alfa1-antitripsinei (spre exemplu deficit congenital de alfa-1 antitripsină sau emfizem pulmonar).

Scăderi ale alfa1-globulinei apar și în:

• boli hepatice (insuficiență hepato-celulară, hepatită neonatală);
• malnutriție;
• afecțiuni ce duc la pierderea de proteine.

Creșterea fracțiunii alfa1-globulină apare în toate afecțiunile inflamatorii, fiind considerată, alături de alfa2-globulină, "reactant de fază acută" (spre exemplu endocardite bacteriene, boli infecțioase, reumatism sau arsuri). Creșterea concentrației alfa-fetoproteinei serice duce la apariția unei benzi suplimentare în zona de migrare a alfa1-globulinei.
  
Zona de migrare a Alfa2-globulinei este alcătuită din 2 proteine: alfa2 macroglobulină și haptoglobină.

Creșteri ale fracțiunii alfa2-globulină se întâlnesc în:

• infecții acute ("reactant de fază acută" împreună cu alfa1-globulină);
• sindrom nefrotic;
• diabet zaharat;
• reumatism articular acut; 
• arterită;
• poliartrită reumatoidă;
• neoplazii.

Scăderea alfa2-globulinei poate apărea în: anemii hemolitice, anemii megaloblastice, sindrom de coagulare intravasculară diseminată, boli cu complexe imune circulante, afecțiuni hepatocelulare, pancreatită acută severă.

Zona de migrare a gamaglobulinelor este cea mai importantă, deoarece în această categorie sunt incluse imunoglobulinele (IgG, IgA, IgM, IgD și IgE). Afecțiunile ce duc la scăderea sau creșterea lor se traduc prin scăderea sau creșterea fracțiunii de migrare a gamaglobulinelor.

Hipergamaglobulinemiile apar în:

• afecțiuni hepatice (hepatită acută sau cronică, ciroză hepatică, obstrucție biliară);
• leucemie mielomonocitară cronică;
• colagenoze (poliartrită reumatoidă, lupus eritemtos sistemic);
• boli inflamatorii;
• parazitoze;
• infecții bacteriene;
• afecțiuni neoplazice (boala Hodgkin).

În cazul cirozei alcoolice este caracteristică migrarea de tip "punte beta-gama", ca o zonă intens colorată între cele 2 fracțiuni. Scăderea fracțiunii gama apare în hipo sau agamaglobulinemii sau sindrom nefrotic. Hipogamaglobulinemia poate fi congenitală sau dobândită (apare în boli limfoproliferative: diferite tipuri de mielom cu lanțuri ușoare, leucemie limfatică cronică, limfoame).

În afara acestor situații de proliferări policlonale, asociate cel mai frecvent cu procese imunologice cronice, există gamapatii monoclonale întâlnite în afecțiuni maligne de tipul: mielom multiplu, boala Waldenström, amiloidoză sau limfoame. Proliferări monoclonale pot apărea și în afecțiuni benigne. Rar, există situații de gamapatii monoclonale cu semnificație nedeterminată, fără modificări patologice. Pe gelul de electroforeză, componența monoclonală apare ca o bandă îngustă, bine definită, care, la citire apare ca un "peak" sau vârf caracteristic, cel mai frecvent în zona gama de migrare a gamaglobulinelor. Ea este formată dintr-un singur tip de lanț usor (kappa sau lambda), regăsindu-se în circulație fie ca imunoglobuline complete, fie sub formă de subunități (spre exemplu proteina Bence-Jones). Se recomandă în aceste cazuri efectuarea electroforezei proteinelor serice cu imunofixare.