Importanța uroculturii în depistarea și tratarea infecțiilor urinare

Urina poate “spune” multe despre starea de sănătate a organismului nostru, fiind considerată un bun indicator în depistarea afecțiunilor. Adesea, infecțiile tractului urinar pot fi asimptomatice, iar prin analiza examenului de urină și a uroculturii pot fi depistate rapid și sigur aceste infecții, dar și factorii declanșatori.

Ce reprezintă sumarul de urină?

Urina este un produs de filtrare, reabsorbție și excreție, reprezentând activitatea funcției renale. Sumarul de urină este o analiză de laborator prin care urina este analizată vizual, microscopic și cu substanțe chimice. Cu ajutorul acestui test rapid pot fi depistate din timp infecțiile tractului urinar, bolile renale și cele hepatice, dar chiar și diabetul.

Din setul de analize generale efectuate anual, nu ar trebui să lipsească sumarul de urină. Analiza urinei începe cu aprecierea caracteristicilor fizice (culoare, aspect), biochimice (densitate, pH, nitriți, glucoză, corpi cetonici, proteine, bilirubină, urobilinogen, acid ascorbic, leucocite, hematii), urmată de examinarea microscopică a sedimentului.

În cadrul sumarului de urină sunt analizate valorile următoarelor caracteristici:

• Densitate: o concentrație mai mare decât cea normală poate indica aesea faptul că pacientul nu bea suficiente lichide;
• pH: dacă valoarea acestuia este mare, există riscul prezenței unor calculi renali sau a unei infecții a tractului urinar;
• Glucoză: un nivel crescut al concentrație de glucoză în urină poate fi semn al diabetului zaharat;
• Corpi cetonici: orice cantitate de cetone în urină ar putea fi un semn de diabet zaharat și, de regulă, necesită monitorizare;
• Proteine: cantitatile mai mari de proteine prezente în urină ar putea indica o problemă la rinichi;
• Bilirubină: prezența acesteia în urină poate indica afectarea ficatului;
• Urobilinogen: un nivel crescut în urină poate fi întâlnit cazurile de hepatite acute virale, icter sau obstrucții biliare;
• Acid ascorbic
• Leucocite: în cazul în care sunt prezente, poate fi vorba despre o infectie;
• Hematii: prezența sângelui în urină necesită investigații suplimentare, putând fi un semn de infecții, pietre la rinichi sau la vezica urinară, alte afecțiuni renale sau tulburări de coagulare. 

Cum se analizează sumarul de urină în laborator?

În laborator, analiza caracteristicilor fizice si chimice ale urinei implică, de regulă, trei etape:

• Examen vizual: este evaluată culoarea, claritatea și concentrația urinei;
• Test dipstick (stripuri de urină): se examinează compoziția chimică a urinei;
• Examen microscopic: proba de urină este analizată la microscop pentru a identifica bacterii, celule și părți de celule.

 În mod curent, analiza urinei se realizează prin metoda semicantitativă, cu ajutorul stripurilor de urină. Acestea se imersează în urina pacientului, apoi sunt citite cu ajutorul unui analizor automat. Determinarea este rapidă și are indicații în investigarea unor afecțiuni renale, hepatice sau metabolice.
 
În situații patologice, apar modificări de culoare în anumite zone ale stripului, corespunzătoare unui anumit paramentru. Modificarea de culoare este citită automat sau interpretată cu ajutorul unei scale de culori. În funcție de intensitatea culorii, se realizează interpretarea semicantitativă a rezultatului.

• Culoarea normală a urinei este galben deschis, până la galben auriu, datorită prezenței pigmenților urinari (urocrom, urobilină, porfirină).
• Urina de culoare galben închis apare în cazul bolilor febrile, efortului fizic intens, alimentației hiperproteice, fiind mult mai concentrată.
• O urină incoloră se poate întâlni în cazul unui diabet insipid, diabet zaharat sau faza poliurică a insuficienței renale.

Alte modificări ale culorii urinei sunt:

• roșu-aprins: hematurie în urina alcalină;
• roșu-negricios: hematurie în urina acidă;
• brun-verzuie: în afecțiuni hepato-colecistice; 
• brun-închis: în alcaptonurie, melanosarcom.

Densitatea urinei este invers proporțională cu volumul urinar, cu excepția urinei provenite de la diabetici care au poliurie și elimină în același timp cantități mari de glucoză. Densitatea urinară este influențată de cantitatea de lichide ingerată de pacient (aportul mare de lichide determină o scădere a densității urinare), dar și de alți factori: transpirație abundentă, temperatură scăzută etc.

Prezența sângelui în urină poate trece adesea neobservată cu ochiul liber, iar examenul de urină ajută la depistarea acestuia. De asemenea, prezența glucozei în urină poate fi unul din primele semne ale diabetului zaharat.
Este foarte important să mergeți periodic la medic și să vă efectuați analizele medicale de rutină, care ajută la depistarea unor afecțiuni ce pot fi tratate mult mai ușor din fază incipientă. 

Ce este urocultura și care este rolul acestei analize?

Urocultura, denumită și cultură microbiană din urină, este o analiză microbiologică cu rol în diagnosticarea infecțiilor tractului urinar, cum sunt:

• cistita: inflamația vezicii urinare din cauza bacteriilor pătrunse prin uretră;
• nefrita: inflamația țesutului renal;
• pielonefrita: infecția localizată la nivelul căilor urinare superioare.

La bărbați, cu ajutorul uroculturii pot fi depistate și afecțiuni precum prostatita sau uretrita. De regulă, aceste afecțiuni sunt cauzate de microorganisme care împiedică funcționarea normală a vezicii urinare, a uretrei sau a rinichilor.

Urocultura determină cantitatea germenilor per mililitru de probă examinată și clasificarea acestora pe grupe. O infecție la care s-au înregistrat peste 100.000 de colonii trebuie tratată eficient și la timp, pentru a fi evitată afectarea gravă a structurii sau funcționalității uretrei sau a rinichilor. Această analiză de laborator se recomandă în cazul simptomelor comune ale infecțiilor urinare, cum sunt: urinările frecvente, însoțite de usturime sau de dureri, mirosul neplăcut al urinei sau durerile din zona renală.
La bebeluși, infecțiile de tract urinar sunt mai frecvente la băieței decât la fetițe, în timp ce pentru persoanele adulte situația se inversează, femeile fiind mai predispuse să contacteze o infecție urinară. Incidența infecțiilor de tract urinar este mai mare în rândul femeilor din cauza lungimii mai reduse a uretrei și a proximității aparatului genital de zona anală, dar și a anumitor factori comportamentali care includ întârzierea micțiunii, actul sexual neprotejat, utilizarea spermicidelor și a diafragmelor sau imunitatea mai scăzută din perioada sarcinii. La persoanele trecute de vârsta de 50 de ani, infecțiile de tract urinar sunt mai frecvente la bărbați și se asociază cu afecțiuni ale prostatei.

Cum se face recoltarea corectă a probelor de urină?

• Prelevarea probelor de urină se recomandă a fi realizată dimineața, la prima urinare. În situațiile în care acest lucru nu este posibil, este important ca de la ultima micțiune până la prelevarea probei să fi trecut patru ore.
• Totodată, pentru a nu influența rezultatele analizei de urocultură, este foarte important ca recoltarea probei de urină să fie făcută înainte de începerea unui tratament cu antibiotice sau la minimum 3-4 zile după terminarea acestuia.
• Înainte de prelevarea probei, pacientul trebuie să igienizeze corespunzător zona genitală, cu apă și săpun. Ștergerea zonei se va realiza doar cu tampoane sterile, respectând direcția dinspre partea anterioară spre cea posterioară (din față înspre spate). La bărbați, se va decalota glandul atât la toaletare, cât și în timpul recoltării probei. La femei, se recomandă utilizarea unui tampon intravaginal pentru a evita contaminarea urinei cu secreții vaginale. Se va evita recoltarea în timpul perioadei menstruale.
• Proba de urină va fi recoltată într-un recipient steril (urocultor), cu închidere etanșă. Se va colecta din jetul urinar mijlociu aproximativ 15-20 ml de urină, fără a întrerupe fluxul urinar și fără a atinge în vreun fel partea interioară a recipientului sau capacul acestuia.
• În cazul bebelușilor, probele vor fi recoltate în pungi sterile, special concepute pentru analizele de urină.
• Recipientele pentru sumarul de urină și cele pentru urocultură pot fi achiziționate din orice farmacie.

După recoltare, proba trebuie să fie transportată către laborator în cel mult 1-2 ore. Dacă acest  nu este posibil, aceasta poate fi păstrată timp de 8 ore la o temperatură de 2-8°C, respectiv cel mult 24 de ore, la o temperatura de 4°C. Rezultatele sumarului de urină se eliberează de regulă într-o zi lucrătoare, și, în functie de caz, medicul poate să recomande unele analize suplimentare. În cazul uroculturii, timpul de eliberare a rezultatelor este de 4 zile lucrătoare.

Interpretarea valorilor uroculturii

Simpla examinare vizuală a urinei nu oferă informații relevante despre conținutul de germeni al acesteia. Aspectul clar nu înseamnă obligatoriu lipsa bacteriilor, așa cum cel tulbure poate fi dat de prezența în urină a fosfaților, a uraților sau a carbonaților.

Printre cele mai comune bacterii depistate cu ajutorul uroculturii, se numără: Candida albicans, Corynebacterium urealyticum, bacilii Gram negativi glucozo-fermentativi și nefermentativi, cocii Gram pozitivi, germenii din familia Enterobacteriaceae, grupele Staphylococcus, Enterococcus, Pseudomonas, Acinetobacter, Alcaligenes, Haemophilus și Acromobacter.

De regulă, prin analiza cantitativă a uroculturii este depistat numărul bacteriilor din urină. Urocultura poate fi și calitativă, având scopul de a identifica prezența unor germeni precum Salmonella, Neisseria sau Leptospira Mycrobacterium.

• Atunci când rezultatul uroculturii depășește 100.000 UFC/ml, înseamnă că este prezentă o infecție urinară cu un număr semnificativ de germeni.
• Dacă valoarea este cuprinsă între 10.000 și 100.000 UFC/ml, atunci există suspiciunea prezenței unei infecții, iar urocultura va trebui repetată.
• La un rezultat cuprins între 1.000 și 10.000 UFC/ml, prezența bacteriilor este una fiziologică și nu are relevanță clinică.
• Un rezultat de sub 1.000 UFC/ml indică prezența unor germeni și bacterii nonpatologice, care provin adesea din flora vaginală sau din uretra anterioară.

Dacă în urma uroculturii este confirmată prezența unor bacterii în urină, medicul specialist va recomanda efectuarea unei antibiograme, pentru a determina reacția și sensibilitatea microbiană la anumite clase de antibiotice. De cele mai multe ori, infecțiile au cauze bacteriene și pot fi tratate cu ajutorul antibioticelor, administrate la recomandarea unui medic specialist, în urma analizei antibiogramei.

Vă așteptăm cu drag în oricare din laboratoarele Medcenter, unde puteți să vă efectuați o gamă variată de analize medicale din urină!
 
Să fim sănătoși, fiind informați!