Fosfor în ser

Analiză din categoria:Biochimie

Preț:20 lei

Durată:1 zi

Pregătire pacient:Recoltare à jeun (pe nemâncate).
Nu se recomandă recoltare postprandial (după mese).
Se va evita, pe cât posibil, staza venoasă produsă de garou.

Material biologic:Sânge venos (nu se testează seruri intens hemolizate).

Recipient de recoltare:Vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator.

Eșantion recomandat:Ser

Pregătire material biologic:După formarea cheagului de sânge la temperatura camerei, se va separa serul prin centrifugare.

Stabilitate:După ce este separat, serul este stabil 24 de ore la temperatura camerei, 7 zile la 2-8 °C sau 12 luni la -20 °C.

Transport:Refrigerat

Metodă:Spectrofotometrie

Valori de referință:

• < 16 ani: 3,6 - 5,9 mg/dl;
• 16 - 100 ani: 2,5 - 4,5 mg/dl

Factori de interferență:

• Seruri intens hemolizate;
• Nerespectarea condițiilor de recoltare;
• Concentrația de fosfor seric este mai mare la copii și în condiții de stres;
• Există variații fiziologice circadiene: concentrația fosforului este mai mare dimineața și mai scăzută seara;
• Există și variații sezoniere: concentrații mai mari în lunile de vară și mai scăzute iarna;
• Scăderea nivelului de fosfor seric poate apărea la persoane dializate, la administrarea intravenoasă de fluide în exces;
• Creșteri ale fosforului seric pot fi întâlnite după clisme sau administrare de laxative orale;
• Trombocitoza poate determina hiperfosfatemie;
• O dietă bogată în potasiu determină o reducere a excreției renale a fosfaților, având ca rezultat apariția hiperfosfatemiei;
• Administrarea unor medicamente poate determina creșteri sau scăderi ale fosforului seric. Consultați medicul pentru interpretarea rezultatului în cazul în care urmați un tratament medicamentos.

Informații clinice:

Fosforul seric, împreună cu calciul, sunt elementele minerale cu cea mai mare concentrație în organism. Aproximativ 1% din greutatea corpului o reprezintă fosforul, care se găsește sub formă de fosfați anorganici și organici: 85% în compoziția oaselor și a dinților, 6% la nivelul mușchilor, restul în nervi și sânge.

Fosforul participă la metabolismul lipidic și glucidic sub formă de fosfor organic. O parte este legată de proteine și doar un mic procent este prezent sub formă ionizată. Acest mineral intră în compoziția acizilor nucleici, fosfolipidelor și nucleoproteinelor. 

Are rol în:

• menținerea echilibrului acido-bazic;
• desfășurarea proceselor enzimatice;
• stocarea și transferul de energie;
• stimularea contracției musculare;
• menținerea activității neuronale.

Rezultatul obținut la dozarea fosforului seric trebuie corelat cu cel al calciului. Între cele două elemente există o relație inversă: creșterea serică a unuia determină creșterea excreției urinare a celuilalt și invers.

Absorbția fosfaților are loc la nivelul intestinului subțire (80% la nivel jejunal), iar eliminarea lor se realizează la nivel renal. Procesele sunt reglate prin intermediul Ca, Mg, PTH.

Scăderea fosforului seric (hipofosfatemia) apare în:

• carențe de vitamina D (manifestate ca rahitism la copii și osteomalacie la adulți);
• alcoolism;
• malabsorbție;
• vărsături și diaree severe;
• cetoacidoză diabetică;
• alcaloză respiratorie;
• arsuri severe;
• hipercalcemie;
• hipercalciurie idiopatică;
• hiperparatiroidism primar;
• hipofosfatemie familială;
• sindrom Fanconi.

Manifestările hipofosfatemiei includ: tremor și parestezii ale extremităților, scăderea reflexelor, slăbiciune musculară, inclusiv afectarea musculaturii respiratorii, hemoliză, dureri și deformări osoase.

Creșterea fosforului seric (hiperfosfatemia) apare în:

• insuficiență renală acută și cronică;
• hipervitaminoza D;
• hipoparatiroidism;
• pseudohipoparatiroidism;
• hipocalcemie; 
• metastaze osteolitice;
• faza de vindecare a fracturilor osoase;
• sarcoidoză;
• hipertiroidism;
• acromegalie;
• boala Adisson.

Hiperfosfatemia se poate manifesta prin apariția de calcificări ectopice la nivelul articulaţiilor (artralgii) sau a tegumentului (prurit).