Această analiză medicală poate fi decontată pe baza unui bilet de trimitere valabil, emis de un medic de familie/medic specialist, în limita plafonului disponibil oferit de CNAS sau OPSNAJ.
Recoltarea probelor pentru analizele decontate se efectuează pe bază de programare telefonică, la numărul de Call Center 031 403 20 30 (număr cu tarif normal).
70 lei
5 zile
Nu este necesară o pregătire specială, de preferat à jeun (pe nemâncate).
Sânge venos (nu se testează specimene hemolizate).
Vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator.
Ser
După formarea cheagului la temperatura camerei, se va separa serul prin centrifugare.
După ce este separat, serul este stabil 3 zile la 2-8 °C sau 6 luni la -20 °C. Se va evita decongelarea/recongelarea. După ce este decongelat, serul se centrifughează și se utilizează supernatantul.
Refrigerat
Chemiluminiscență/Elisa
Negativ: < 0,8;
Borderline: 0,8 - 1,1;
Reactiv: ≥ 1,2.
Serurile intens hemolizate pot afecta rezultatele testului.
Toxoplasma gondii este un parazit intracelular, un protozoar, ce aparține clasei Sporozoare. Infecția poate fi dobândită prin consumul de carne infectată cu chisturi și insuficient preparată termic sau prin oochisturile excretate de pisică.
Infecția cu toxoplasma gondii afectează mușchii scheletici, ganglionii limfatici, miocardul, creierul, retina şi placenta (se transmite transplacentar de la mamă la făt). Infectarea este posibilă și în cursul travaliului sau, în cazuri rare, prin transfuzii de sânge provenite de la persoane care prezintă parazitemie.
Ciclul de viață al parazitului curpinde 3 forme:
trofozoit, responsabil de infecția acută;
chist, responsabil de infecția persistentă și latentă;
oochist, implicat în ciclul evolutiv și transmiterea infecției. Nu se întâlnește la om, fiind prezent doar la gazdă (în special la pisică).
În afară de pisică, alte rezervoare naturale de infecție sunt câinii, bovinele, ovinele, porcinele, rozătoarele de câmp, păsările domestice și sălbatice.
Primii anticorpi care apar sunt cei de tip IgM, care se dezvoltă în primele 2 săptămâni de la debutul bolii, ating nivelul maxim după aproximativ 1 lună, apoi scad treptat până la 3-6 luni și pot persista până la 1-2 ani în titruri reduse. Prin depistarea Ac IgM se poate stabili diagnosticul de infecție recentă.
Anticorpii IgG apar după cei de tip IgM și care ating nivelul maxim în 1-2 luni. Aceștia persista de obicei toată viața si sunt utilizați la screening-ul statusului imun, în special la femeile gravide. Determinarea IgG în dinamică, cu creșterea nivelului de anticorpi de 2 ori față de prima determinare, contribuie la diagnosticarea unei infecții primare sau a reactivării unei infecții din istoricul medical. Cea de-a doua recoltare trebuie să se realizeze după 2-3 săptămâni de la prima recoltare. Pe baza unei singure determinări nu se poate realiza diferențierea între o infecție recentă sau una reactivată.
În cazul persoanelor imunocompetente, infecția evoluează de cele mai multe ori asimptomatic sau ar putea apărea:
febră;
cefalee;
mialgii;
artralgii;
limfadenopatie;
manifestări cutanate (purpură, urticarie, macule, papule sau eritem multiform);
manifestări oculare (corioretinită).
În cazul persoanelor imunodeprimate, apare toxoplasmoza diseminată cu manifestări severe, precum febră, frisoane, hepatită, miocardită sau meningoencefalită.
Reactivarea infecției se produce de obicei ca urmare a scăderii imunității, în funcție de localizarea chisturilor și de intensitatea răspunsului inflamator.
Toxoplasmoza se transmite transplacentar, iar severitatea bolii depinde de momentul contactării infecției. Astfel, toxoplasmoza contactată în primul trimestru de sarcină are urmări grave asupra fătului, însă se înregistrează în cazuri rare. Pot apărea manifestări precum:
o afectare pluriviscerală evolutivă (sindrom hemoragic, icter, hepatosplenomegalie, encefalopatii);
sechele neevolutive (hidrocefalie sau microcefalie, calcificări intracraniene sau corioretinită).
În al III-lea trimestru de sarcină se înregistrează o frecvență crescută de apariție a bolii, însă infecția fetală este benignă.
Pot apărea manifestări:
oculare (microftalmie, strabism sau corioretinită);
neurologice (hipotonie, somnolență tranzitorie);
hepatice (icter).
Persistența anticorpilor IgM la nou-născuți, în urma unor testări repetate, confirmă cu mare probabilitate infecția congenitală.