Această analiză medicală poate fi decontată pe baza unui bilet de trimitere valabil, emis de un medic de familie/medic specialist, în limita plafonului disponibil oferit de CNAS sau OPSNAJ.
Recoltarea probelor pentru analizele decontate se efectuează pe bază de programare telefonică, la numărul de Call Center 031 403 20 30 (număr cu tarif normal).
73 lei
5 zile
Nu este necesară o pregătire specială, de preferat à jeun (pe nemâncate).
Sânge venos (nu se testează specimene hemolizate, lipemice sau contaminate bacterian).
Vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator.
Ser
După formarea cheagului la temperatura ambientală, se va separa serul prin centrifugare.
După ce este separat, serul este stabil 7 zile la 2-8 °C sau 6 luni la -20 °C. Se va evita decongelarea/recongelarea.
Refrigerat
Chemiluminiscență/Elisa
Negativ: < 5 U/mL;
Borderline: 5 - 7,99 U/mL;
Reactiv: ≥ 8 U/mL.
Serurile intens hemolizate, lipemice sau contaminate bacterian pot afecta rezultatele testului.
Citomegalovirusul (CMV) aparține familiei Herpesviridae, din care face parte și virusul herpes simplex și virusul varicelo-zosterian.
Infecția este foarte răspândită, dar majoritatea cazurilor sunt asimptomatice. Pacienții simptomatici pot prezenta:
febră;
faringită;
adenopatii;
splenomegalie;
simptome asemănătoare cu cele din mononucleoza infecțioasă.
Un procent de 1-3% din femei contactează infecția în decursul sarcinii și o pot transmite fătului.
Majoritatea infecțiilor fetale sunt asimptomatice, precum în cazul adulților, însă în aproximativ 5% din cazuri, pot apărea complicații precum:
prematuritate;
microcefalie;
hidrocefalie;
hepatosplenomegalie;
chiar deces, în cazurile grave.
De asemenea, în situațiile asimptomatice, unii nou-născuți pot prezenta ulterior tulburări neurosenzoriale: surditate sau orbire (parțială sau totală). La copiii mici pot apărea cazuri de hepatite sau pneumonii.
În urma pătrunderii virusului în organism, omul rămâne purtător latent al acestuia și îl poate transmite prin salivă, urină, secreție vaginală, spermă și lapte matern.
Infecția virală poate apărea și pe cale iatrogenă, prin transfuzii de sânge sau transplant de organe.
Imunitatea dobândită în urma infecției nu este foarte puternică: în cazul scăderii rezistenței organismului, infecția latentă se poate manifesta, provocând pneumonie, hepatită sau encefalită.
Primii anticorpi dezvoltați de organism sunt cei de tip IgM. Aceștia apar la câteva săptămâni de la contactarea virusului și ating un prag maxim după alte câteva săptămâni, nivelul lor scăzând treptat în decurs de 4-6 luni. Sunt cazuri în care Ac CMV IgM pot persista ani de zile. Diagnosticul de infecție acută se stabilește pe baza detectării Ac CMV IgM, însă nu se poate face o distincție între infecția primară și cea secundară. Reactivarea infecției poate determina apariția de Ac CMV IgM la persoanele imunodeprimate.
La aproximativ o săptămână după dezvoltarea anticorpilor de tip IgM apar și cei de tip IgG. Monitorizarea în dinamică a Ac CMV IgG permite depistarea infecței acute, dar și aprecierea statusului imun, mai ales la femeile însărcinate. Acestea prezintă un risc de 6 ori mai mare de a contacta virusul față de populația generală.
În cazul infecției primare contactate în primele 4 luni de sarcină, riscul afectării fetale este mare și poate avea consecințe grave asupra fătului (precum hepatită, surditate sau microcefalie). Dacă există o reactivare a infecției, riscul de transmitere verticală la făt este foarte scăzut sau chiar absent.