Transaminazele ne ajută să identificăm bolile ficatului!
Transaminazele, denumite și aminotransferaze, sunt enzime implicate în sinteza aminoacizilor care intră în compoziția proteinelor.
Determinarea concentrației transaminazelor în sânge este importantă în diagnosticarea și urmărirea mai multor boli, dar, de cele mai multe ori, se verifică funcția hepatică.
Cele mai cunoscute enzime sunt:
- ALT (ALAT) - alaninaminotransferaza sau TGP - transaminaza glutamat piruvică se găsește în cea mai mare parte la nivelul ficatului, dar o regăsim și în rinichi, miocard (mușchiul inimii), mușchii scheletici și pancreas.
- AST (ASAT) - aspartataminotransferaza sau TGO - transaminaza glutamat oxalacetică se găsește preponderent la nivel miocardic, apoi în ficat, în mușchii scheletici, în rinichi, pancreas și alte țesuturi.
Prin urmare, ALT este un bun indicator al funcției hepatice, creșterea lui fiind corelată mai bine cu distrucția celulară a ficatului, decât în cazul AST-ului.
Când apar modificări ale transaminazelor?
De obicei,
creșterea ALT și AST apare în cazul bolilor ficatului:
- hepatite acute virale și toxice (medicamentoase): creșteri de 20 - 100 de ori peste valoarea normală (peste 500U/L);
- hepatite cronice, hepatită alcoolică, steatoză hepatică, metastaze hepatice: creșteri moderate;
- icter obstructiv, ciroză hepatică: creșteri ușoare.
Creșteri moderate ale ALT pot surveni și în mononucleoză infecțioasă, leucemie limfoblastică acută (la copii), infarct miocardic, insuficiență cardiacă, pancreatită acută, stare de șoc, arsuri severe sau eclampsie.
Valori mărite ale transaminazelor pot apărea și la persoanele obeze sau după efectuarea de injecții intramusculare (mai puțin AST).
Creșteri majore ale AST (peste 3.000U/L) pot fi identificate în infarctul miocardic acut sau la intervenții pe cord, stări septice, traumatisme sau metastaze hepatice. Valori mari ale AST pot apărea și în afecțiuni extrahepatice (de exemplu, în cazul obstrucției biliare extrahepatice).
Scăderea valorii transaminazelor este mai puțin relevantă clinic decât creșterea lor, deoarece poate apărea în timpul sarcinii, după consum de alcool, în cazul infecțiilor urinare, în dialize renale cronice sau malnutriție. În cazul scăderii transaminazelor, sunt alte determinări de laborator specifice care se recomandă.
Când ar trebui să verificăm nivelul transaminazelor din organism?
De obicei, indicația de dozare a transaminazelor va veni din partea medicului de familie, care în urma discuției cu pacientul și a unui consult clinic va emite o trimitere către un laborator de analize medicale, în functie de suspiciunea de diagnostic.
Pentru noi, ca pacienți, este important să știm cum ne pregătim pentru recoltare:
- Nu avem voie să mâncăm în dimineața recoltării;
- Nu consumăm alcool.
Valorile de referință ale transaminazelor sunt dependente de vârsta și sexul pacientului, dar şi de metoda de lucru folosită în cadrul laboratorului de analize.
De aceea, este bine să reținem că dacă efectuăm analize la un laborator și urmăm un tratament pentru o afecțiune, monitorizarea trebuie să fie efectuată la același laborator.
Rezultatele obținute vor fi interpretate de către medicul trimițător, care va ține cont de terapia medicamentoasă a pacientului, dacă aceasta există, deoarece administrarea diferitelor medicamente determină modificări ale transaminazelor, și de statusul fiziologic al acestuia.
Să fim sănătoși, fiind informați!