Hepatita este cea mai frecvent întâlnită afecțiune inflamatorie contagioasă gravă a ficatului.

Cele mai comune hepatite sunt cele de tip A, B și C. Hepatita afectează mai multe funcții hepatice, una dintre cele mai importante fiind producerea bilei, care contribuie la digestie.

Ce este hepatita virală B?

Hepatita B este una din cele mai grave infecții ale ficatului, care afectează și distruge celulele hepatice. Hepatita B netratată, duce, în timp, la apariția cirozei și a cancerului hepatic. Infecția poate fi diagnosticată atât în formă acută (în primele 6 luni de la infectare), cât și în formă cronică (la mai mult de 6 luni de la infectarea cu virusul hepatic). Hepatita cu virus este mult mai periculoasă la copiii mici decât la adulți. Conform ultimelor statistici, aproximativ 90% dintre copiii mai mici de 1 an și 30% dintre copiii între 1 și 5 ani, infectați cu virusul B, vor dezvolta hepatită cronică. În schimb, doar 3% dintre adolescenți și 6-10% dintre adulții imunocompetenți sistem imunitar eficient) dezvoltă o infecție cronică cu virus B. Majoritatea copiilor peste 12 ani și adulții imunocompetenți vor elimina din organism virusul, în timp de 2-6 luni de la debutul bolii, astfel vindecându-se.

Ce se întâmplă cu copilul care are hepatită B?

În general, evoluția hepatitei virale B la cei mici este mai ușoară și cu consecințe mai puțin grave, datorită puterii de regenerare mai mare a ficatului. De obicei, copiii reușesc să lupte cu succes împotriva infecției, vindecându-se în câteva luni. Copiii dezvoltă apoi o imunitate împotriva virusului, ceea ce înseamnă că de-a lungul vieții nu vor mai dezvolta o infecție hepatică de tip B. Cu toate acestea, unii copii nu scapă de infecție. Dacă sunt infectați cu virusul hepatitei B pentru mai mult de 6 luni, vor fi considerați purtători de virus, chiar dacă nu prezintă simptome de infecție. Acest lucru înseamnă ca pot transmite boala altor persoane prin răni deschise, schimb de ace și seringi sau contact sexual neprotejat, în cazul adolescenților și adulților.

Din motive necunoscute, infecția dispare la un procent mic de purtători. La unii copii, infecția se cronicizează. Pe lângă factorul de infectivitate care produce citoliza hepatică, stilul de viață sănătos poate să încetinească procesul de distrugere celulară. În cazul în care copilul este diagnosticat ca fiind infectat cu virusul hepatitei B, medicul va efectua o serie de teste care stabilesc severitatea infecției și starea ficatului.

Cum se transmite hepatita B la copii?

•  transmitere verticală: de la mamă la făt în timpul sarcinii, sau, mai frecvent, de la mamă la copil în timpul nașterii;
•  copilul mic se poate infecta prin răni deschise, sau luând contact cu sângele infectat al altei persoane;
•  prin contact cu sânge infectat, astfel: primirea unei transfuzii de sânge, contactul accidental al sângelui unei persoane neinfectate cu sângele unei persoane infectate sau folosirea în comun a obiectelor de igienă personală: periuță de dinți sau forfecuță;
•  intervenții chirurgicale sau stomatologice.

Este important de știut că virusul hepatitei B este de 50 până la 100 de ori mai infecțios decât HIV.

Spre deosebire de HIV, virusul hepatitei B se menține în organism cel puțin 7 zile, timp în care o altă persoană se poate infecta.

Care sunt imptomele hepatitei B la copii?

Copiii cu hepatită B prezintă în general simptome necaracteristice, iar dintre acestea amintim:

• icter - îngălbenirea pielii, a părții albe a ochilor și colorarea urinii;
• oboseală;
• scăderea apetitului pentru joacă;
• somnolență diurnă;
• dureri articulare;
• tulburări afective (depresie, anxietate);
• scăderea poftei de mâncare;
• greață;
• vărsături;
• dureri abdominale;
• febră.

Cum se stabilește diagnosticul de hepatită B la copii?

Diagnosticul de certitudine al hepatitei virale B presupune determinarea markerilor virali, semnificația și prezența lor fiind diferită în infecția virală acută sau cronică. Primul și cel mai important pas în diagnosticarea bolii este testarea Antigenului HBs. Dacă acesta este pozitiv, se efectuează investigații suplimentare care atestă dacă infecția cu virus B este recentă (acută) sau veche (cronică).
Anticorpii anti-HBs indică vindecarea și apariția imunității durabile. Antigenul HBe este un marker de infectivitate și de replicare virală. Persistența Antigenului HBe pentru mai mult de 3 luni indică evoluția spre cronicizare. Înainte de a testa markerii hepatici, modificarea transaminazelor este primul semn care atrage atenția asupra unei afecțiuni hepatice.

Profilaxia hepatitei B

Una dintre cele mai eficiente metode în profilaxia bolii este administrarea vaccinului împotriva virusului B. Vaccinul se administrează încă de la naștere, în 3 doze succesive (prima doză la maxim 2 luni de la naștere, a doua doză între 4-6 luni, și ultima doză în intervalul 12-18 luni).

Tratamentul hepatitei B la copii

Scopul tratamentului antiviral este de a îmbunătăţi calitatea vieţii pacienţilor prin reducerea riscului de a dezvolta carcinom hepatocelular sau ciroză hepatică. Tratamentul etiologic al hepatitei cu virus B constă în administrarea interferonului (imunomodulator, antiviral, antitumoral), în asociere cu lamivudina sau ribavirina. Interferonul standard este cel mai utilizat tratament în hepatita cronică cu virus B la copiii din România. Entecavir-ul este aprobat pentru copiii cu greutate peste 32,6 kg. Tenofovir-ul, Adefovir-ul şi Lamivudina nu sunt aprobate în tratamentul hepatitei cronice cu virus B la copii. Tratamentul eficient al hepatitei cronice virale la copii este important, deoarece evoluţia bolii hepatice este cu atât mai lungă, cu cât infecţia este mai precoce. Majoritatea copiilor infectați cu virusul hepatic B vor dezvolta forma cronică a hepatitei B. În cazul în care copilul a fost expus accidental la virusul hepatic B înțepându-se cu un ac sau intrând în contact cu sânge contaminat, mergeți imediat la medic!

 

Dacă ajungeți la spital în maxim 24 de ore de la incident, medicul îi va injecta imunoglobulină, care poate împiedica îmbolnăvirea cu hepatita B. Tot atunci, copilul va primi una din cele 3 doze de vaccin anti hepatita B. Dacă infecția este cronică, medicul hepatolog va stabili tratamentul. Uneori, la pacienții asimptomatici și fără modificări ale testelor hepatice, medicul poate recomanda numai monitorizarea bolii. În cazul în care ficatul este sever afectat, ultima opțiune terapeutică este transplantul hepatic.

Tratamente naturiste pentru afecțiunile hepatice

• Anghinarea ajută la menținerea structurii normale a ficatului;
• Pătrunjelul crud ajută la buna funcționare a ficatului și este o sursă importantă de vitamina C;
• Morcovul ajută la regenerarea celulelor hepatice și stimulează activitatea ficatului;
• Pelinul este recunoscut ca un bun protector al ficatului;
• Păpădia și măcrișul detoxifiază ficatul și îl ajută să se vindece;
• Armurariu (ciulinul) este recunoscut ca fiind un agent redutabil în lupta cu afecțiunile hepatice și un bun detoxifiant;
• Sfecla roșie protejează celulele hepatice, stimulează hematopoieza (formarea de globule roșii, globule albe și trombocite), remineralizează organismul. Din păcate, sucul de sfeclă roșie crudă are un gust de pământ și este posibil să fie refuzat de copii;
• Sucul de lămâie este bun activator al celulelor albe, un antiinflamator excelent și un bun descongestionant hepatic. Se folosește cu rezultate bune în tratarea unor afecțiuni precum icter, congestii hepatice, insuficiență hepatică sau pancreatită. Foarte eficient este și sucul de grapefruit;
• Cătina ajută la buna funcționare a ficatului și este o importantă sursă de vitamina C. Chiar dacă gustul acrișor ar putea să-i țină pe copii departe de cătină, o puteți pune în blender alături de alte fructe gustoase.

Să fim sănătoși fiind informați!

Dr. Anica Irina, Medic Specialist Medicină de familie