Endometrioza - a doua cea mai frecventă cauză a infertilității la femei

Știați că endometrioza afectează aproximativ 30-40% dintre femeile din întreaga lume? Conform specialiștilor, mai mult de o jumătate de milion de femei din România suferă de această patologie, care poate fi deseori diagnosticată și tratată greșit, având drept consecință apariția infertilității.

Definiția endometriozei

Endometrioza este o patologie ginecologică benignă, care afectează femeile de vârstă fertilă și care presupune localizarea țesutului endometrial în afara cavității uterine. Cele mai frecvente localizări sunt reprezentate de ovare, trompe uterine și peritoneul pelvin (țesutul care căptușește cavitatea abdominală). Mai puțin frecvent, se poate întâlni la nivel intestinal, pulmonar sau cicatrice post-operație cezariană.

Adenomioza reprezintă localizarea țesutului endometrial la nivelul miometrului (peretelui uterin). Țesutul ectopic este receptiv la toate modificările hormonale din cadrul ciclului hormonal, astfel că se comportă identic endometrului: proliferare, fază secretorie, descuamare cu acumulare și transformare în leziuni cicatriceale, retractile și aderențe între diverse organe pelvine. Țesutul endometrial ectopic determină apariția a diverse tipuri de leziuni:

• Leziuni roșii/negre/albe, în funcție de gradul de evoluție al acestora: pot fi prezente diseminat la nivelul organelor genitale interne sau la nivelul peritoneului;
• Chisturi ovariene;
• Aderențe ale organelor;
• Leziuni retractile;
• Modificarea anatomiei normale.

Care sunt cauzele apariției endometriozei?

Etiologia endometriozei nu este clar stabilită, de aceea s-au emis câteva ipoteze:

• Menstruația retrogradă: pasajul retrograd al sângelui menstrual prin trompele uterine în interiorul cavității peritoneale;
• Metaplazia celomică: presupune transformarea celulelor peritoneale în celule endometriale, ambele tipuri celulare având origine comună;
• Diseminare pe cale sangvină sau limfatică a celulelor endometriale;
• Disfuncție imunologică: răspuns imun modificat cu fenomene inflamatorii exacerbate și producție de substanțe pro-inflamatorii.

Simptomele endometriozei

Simptomatologia se întâlnește frecvent la femeile între 25-35 ani, cu toate că poate fi prezentă atât în adolescență, cât și în postmenopauză în caz de tratament de substituție hormonală. Aceasta nu este direct proporțională cu gradul afectării date de endometrioză, iar o treime dintre paciente sunt asimptomatice, patologia fiind diagnosticată întâmplător cu ocazia unei intervenții chirurgicale pentru alte cauze.

Principalele simptome sunt reprezentate de:

• Dismenoree - definită ca durerea din perioada menstruală:

              -  Cel mai frecvent simptom;
              -  Apare de obicei după vârsta de 20 de ani;
              -  Începe înaintea menstrei și dispare la câteva zile după terminarea acesteia;
              -  Răspunde greu la analgezice obișnuite.

• Dispareunie - definită ca durerea la contact sexual, având ca și cauze:

               - Chisturi ovarine;
               - Aderențe și retracții;
               - Afectarea unor structuri nervoase.  

• Durere cronică:                                                                                                                            

              - Durere constantă, cu exacerbări la menstră;
              - Determinată de formațiuni chistice, aderențe și leziuni inflamatorii;
              - Poate afecta viața socială și capacitatea profesională.

• Infertilitatea, ce poate avea drept cauze:

               - Obstrucții sau aderențe ale trompelor uterine;
               -  Alterarea funcției spermatozoizilor sau ovocitelor;
               -  Dispareunie;
               -  Statusul inflamator.

• Tulburări de ciclu menstrual:

               - Sângerare menstruală abundentă;
               - Sângerări intermenstruale.

Alte simptome: balonare, greață, diaree/constipație, cefalee, hematurie/rectoragie: sângerare la urinat/defecație în perioada menstruală, hemoptizie: tuse cu sânge în perioada menstruală.

Cum se poate diagonostica endometrioza?

Examinarea clinică, de cele mai multe ori, este normală. Se pot distinge:

• leziuni endometriozice la nivel vaginal sau la nivelul septului recto-vaginal;
• deviație laterală a colului sau uterului;
• chisturi ovariene;
• semne de gravitate cauzate de ruptura unui chist endometriozic.

Examene paraclinice

Pentru diagnosticarea endometriozei nu există analize de laborator specifice, dar se pot efectua hemoleucogramă, analize de urină, analiza secreției vaginale, pentru a exclude alte diagnostice.

Ecografia transvaginală este metoda cea mai utilizată în diagnosticarea chisturilor ovariene cu aspect endometriozic. De asemenea, se poate efectua RMN (Rezonanță Magnetică Nucleară) având o acuratețe superioară în detectarea endometriozei recto-vaginale.
Laparoscopia este considerată a fi cea mai bună metodă de diagnostic, permițând directa vizualizare a leziunilor endometriozice și de asemenea, oferind posibilitatea prelevării de biopsii în vederea examenului histopatologic.

Tratamentul endometriozei

Tratamentul poate fi medicamentos sau chirurgical.

Tratamentul medicamentos are scopul de a ameliora simptomatologia, de a împiedica apariția de noi leziuni endometriozice și de a reduce activitatea celor existente prin suprimarea nivelurilor de hormoni și prevenirea modificărilor ciclice endometriale.     

1. Antiinflamatoarele nesteroidiene au o eficacitate redusă în ameliorarea simptomatologiei dureroase.
2. Tratamentele hormonale au rolul de a preveni apariția implantelor endometriale, de a reduce activitatea celor existente și, în consecință, de a reduce durerea. Acestea au numeroase efecte secundare, astfel că se pot utiliza intermitent. La oprirea tratamentului, riscul de recurență a simptomatologiei este de 60%. Agenții utilizați pot fi:

• Contraceptive orale;
• Agenți progesteronici;
• Agoniști Gn-RH (Gonadotropin-releasing hormones);
• Danazol.

Tratamentul chirurgical poate fi conservator sau radical. Principalii factori luați în considerare când se decide tipul intervenției sunt: vârsta, dorința unei sarcini pe viitor, severitatea simptomatologiei, afectarea calității vieții și dorința pacientei. Există de asemenea risc de recurență a leziunilor și implicit a simptomelor.

1. Tratamentul chirurgical conservator presupune de cele mai multe ori o intervenție laparoscopică care are scopul de a îndepărta leziunile endometriozice și eventualele chisturi ovariene și de a desface aderențele între organe cu restabilirea anatomiei.
2. Tratamentul chirurgical radical presupune histerectomie totală cu anexectomie bilaterală (îndepătarea uterului și ovarelor) și îndepărtarea leziunilor endometriozice vizibile. Este indicată în forme severe de boală care nu răspund la terapia medicamentoasă, în cazul pacientelor care nu doresc prezervarea fertilității. În cazul pacientelor tinere, există opțiunea medicală de a fi conservate ovarele.

Important de reținut:

Endometrioza este o patologie ginecologică frecventă, care afectează femeile tinere și rămâne frecevent nediagnosticată.
Principalul simptom este durerea, cu un impact major asupra calității vieții pacientelor. Afectarea fertilității este o altă problemă care sporește impactul negativ al patologiei.
Posibilitățile terapeutice ajută la ameliorarea simptomelor și scăderea progresiei bolii, dar recurența este una dintre principalele probleme.
 
Să fim sănătoși, fiind informați!
 
Autor: Cocîrță Elena Cristina
Medic Specialist Obstetrică-Ginecologie, Medcenter București