Ca și în cazul astmului tipic, nu se cunoaște cauza exactă. Tusea se poate declanșa după expunerea la alergeni, la aer foarte rece sau în urma unei infecții de căi respiratorii superioare (de exemplu, după un episod acut de sinuzită). Mai mult, tusea apărută la un pacient ce începe să urmeze un tratament cu betablocante pentru o patologie cardiacă, are șanse cel mai probabil să reprezinte „tusea cronică - astmul tusigen”. Această clasă de medicamente (betablocantele) este prescrisă de medicul specialist pentru tratarea hipertensiunii arteriale, diferitelor boli de inimă (inclusiv a antecedentelor de infarct miocardic), migrenelor sau palpitațiilor. Betablocantele, chiar administrate sub formă de picături oftalmice, pot induce o criză de astm, caracterizată în această situație prin tuse.
O altă cauză a acestei forme de astm o reprezintă hipersensibilitatea la antiinflamatoare nonsteroidiene neselective, cum ar fi spre exemplu la aspirină sau la derivații cei mai comuni ai acesteia: ibuprofen, modafen, diclofenac, voltaren, etc.
Acest tip de astm este relativ greu de diagnosticat, deoarece tusea poate fi singurul simptom, iar aceasta se poate manifesta și în alte contexte: bronșită sau sindromul picăturii nazale. Medicul ce investighează cazul trebuie să pună întrebări cât mai specifice referitoare la istoricul medical al pacientului, să îl consulte și să îl asculte pulmonar.
Frecvent, la cei cu această formă de astm, examenul clinic, radiografia pulmonară și spirometria nu indică valori anormale. De aceea, este necesar să se efectueze, pe lângă spirometria simplă, și un test de bronhodilatație, deoarece chiar dacă proba inițială este normală, aceasta nu exclude astmul. În cazul spirometriei cu test bronhodilatator, după proba inițială, pacientului i se administrează inhalator ventolin sau ipravent, iar la un interval de aproximativ 15-20 de minute, se repetă spirometria.
O altă metodă de a diagnostica astmul tusigen este „proba terapeutică”: se tratează tusea cu medicamente specifice pentru astm și, dacă aceasta se ameliorează până la dispariție, atunci diagnosticul de astm este susținut.
Ca și în cazul astmului clasic, tratamenul cuprinde atât antiinflamatoare și bronhodilatatoare inhalatorii, cât și medicamente administrate sistemic, prin nebulizare, injectabil sau oral, cu scopul de a preveni crizele de astm. Ar trebui să se observe o îmbunătățire progresivă a simptomelor în decursul a 6-8 săptămâni de tratament constant și corect administrat.
Să fim sănătoși, fiind informați!
Referințe: www.webmd.com
Traducere: Dr. Neculae Adina
Medic specialist Alergologie și Imunologie Clinică