Ce analize sunt recomandate pentru identificarea osteoporozei?
Oasele sunt vii şi se regenerează permanent, iar pentru o viață sănătoasă, lipsită de dureri, trebuie să avem grijă de ele. Există câteva analize care ne pot ajuta să obținem informații importante despre metabolismul nostru osos, astfel încât tratamentul să fie de ajutor pentru îmbunătățirea sănătății și a confortului nostru zilnic.
1. CALCIUL SERIC
Calciul este componentul mineral major al oaselor și este necesar pentru edificarea osului, 99% din cantitatea de calciu din organism aflându-se în oase și în dinți. Acesta constituie un rezervor imens pentru menținerea nivelului calciului seric. Scheletul este cel mai bogat depozit de calciu al organismului, iar în cazul apariției unui defici în sânge, organismul va folosi calciul din oase pentru circulaţia sangvină.
Se recomandă dozarea calciului seric:
- Anual - pentru screening-ul osteoporozei, împreună cu măsurarea înălțimii și a greutății, la pacienții care au vârsta peste 50 de ani;
- La 6 luni - în cazul existenței unor elemente ce pot fi orientative pentru un diagnostic de osteoporoză: fracturi spontane, dureri osoase, modificări osoase radiologice, tulburări de creștere.
Cantitatea de proteine din sânge afectează nivelul calciului, deoarece 45% din calciul seric este legat de proteine. Astfel, scăderea albuminei serice determină scăderea calciului seric total.
Pseudohipocalcemia (falsa scădere a calciului seric) poate reflecta reducerea nivelului albuminei. Pentru ca valorile calciului seric să fie interpretate corect, întotdeauna trebuie determinate simultan proteinele serice totale și albumina.
Un aport generos de calciu nu este suficient pentru a preveni osteoporoza, însă un aport inadecvat poate accentua tendința de demineralizare a osului. Pentru absorbția calciului și fixarea sa în os, este necesară vitamina D.
2. ALBUMINA SERICĂ
Albumina este o proteină sintetizată de celulele parenchimului hepatic. Aceasta constituie un indicator global al stării de nutriție a organismului, în special la persoanele vârstnice cu diverse afecțiuni cronice. Scăderi ale albuminei serice apar în numeroase situații clinice, fiind cauzate de:
- un aport inadecvat: malnutriție, necesar crescut (în perioada de sarcină), administrări excesive de soluții perfuzabile, diabet psihogen/intoxicație cu apă, sindroame de malabsorbție;
- un deficit de sinteză: boli hepatice, alcoolism cronic, infecții, neoplazii, hemoragii masive, arsuri extinse, afecțiuni dermatologice severe. Totodoată, repausul prelungit la pat poate determina scăderi ale albuminei serice.
3. VITAMINA D
Vitamina D este un prohormon care prezintă cinci forme, dintre care cele regăsite în organismul uman sunt D2 (ergocalciferol) și D3 (colecalciferol).
Vitamina D2 se găsește în cantități reduse în unele produse de origine vegetală, iar vitamina D3 se sintetizează în cea mai mare parte în piele, sub influența razelor ultraviolete. Totodată, poate fi adusă în organism din suplimente nutritive sau, în cantități reduse, din alimente de origine animală (untură de pește, alte preparate din pește, lapte și produse derivate din lapte, ficat de vițel, gălbenuș de ou).
Cea mai importantă sursă de vitamina D rămâne însă cea sintetizată la nivelul pielii. Rata de formare a vitaminei D depinde în principal de durata și intensitatea expunerii la soare. Folosirea cremelor de protecție solară, chiar și cu SPF 15, reduce producția acestei vitamine cu 99.9%.
Pentru a asigura necesarul zilnic de vitamina D,
este suficientă o expunere la soare de 15 minute a pielii feței și mâinilor de 3-4 ori/săptămână,
în intervalul lunilor mai - octombrie. În perioada noiembrie - aprilie, aportul din această vitamină va fi asigurat din suplimente de vitamine.
Pentru a-și îndeplini rolurile, vitamina D este activată mai întâi la nivel hepatic, iar apoi la nivel renal. Având o structură liposolubilă, este transportată în circulație sub forma unui complex cu o alfa1 globulină specifică - proteina transportoare a vitaminei D. La nivel hepatic, vitamina D suferă prima activare (hidroxilare) pentru a forma 25-OH vitamina D (calcidiol), un metabolit cu activitate biologică limitată.
25 hidroxivitamina D (25-OH vitamina D) constituie principalul rezervor circulant și cel mai bun indicator al statusului global al vitaminei D. Mai mult de 95% din 25-OH vitamina D dozabilă în ser este reprezentată de 25-OH vitamina D3. 25-OH vitamina D2 crește în ser cu nivele
măsurabile doar la pacienții care iau medicație conținând vitamina D2.
Testul utilizat în laboratoarele Medcenter determină valoarea totală a analizei 25-OH vitamina D.
Un deficit ușor sau moderat poate fi asociat cu osteoporoză sau cu hiperparatiroidism secundar. Deficitul sever conduce la insuficiența mineralizării țesutului osos nou format (osteoidului), având drept consecință dezvoltarea rahitismului la copii și a osteomalaciei la adulți.
La adult, deficitul de vitamina D este asociat cu dureri osoase și un risc crescut de fracturi. Deși puțin cunoscut, unul dintre primele simptome determinate de nivelul redus de vitamina D este astenia. Durerea osoasă până la cea musculară, durerile de spate, toate pot avea aceeași cauză.
Este important să identificăm adevarata cauză și să nu o tratăm cu analgezice care pot dăuna sănătății.
Cauzele unui nivel scăzut de 25-OH vitamina D includ:
- expunerea insuficientă la soare;
- aportul alimentar inadecvat;
- deficitul de absorbție a vitaminei D la nivel intestinal (sindrom de malabsorbție de orice fel, ciroză biliară, sindrom de intestin scurt, insuficiență pancreatică exocrină, boala Crohn, fibroză chistică, boală celiacă);
- catabolizarea crescută a vitaminei D (tratament cu barbiturice și anticonvulsivante, hiperparatiroidism primar);
- pierderile crescute de vitamina D (sindrom nefrotic, dializă peritoneală);
- reducerea activității 25-hidroxilazei hepatice (necesară activării vitaminei D la nivel hepatic) secundară unor boli hepatice severe.
Deficitul de vitamina D este mult mai frecvent decât se credea până acum, în special în rândul adolescenților, femeilor și vârstnicilor. Aproximativ 50% dintre femeile care urmează tratament pentru osteoporoză prezintă nivele inadecvate de vitamina D.
Nivelul seric de 25-OH vitamina D reflectă ingestia de vitamina D din alimentație și sinteza cutanată din provitamine sub influența razelor ultraviolete. De asemenea, nivelul de 25-OH vitamina D poate avea variații sezoniere (valorile din sezonul rece pot fi cu 40-50% mai scăzute decât cele din sezonul cald datorită reducerii expunerii la radiațiile ultraviolete). Concentrațiile metaboliților vitaminei D sunt crescute în timpul sarcinii.
Rolul vitaminei D este de a crește absorbția calciului la nivelul intestinului, de a reduce eliminarea calciului în urină și de a-l fixa în oase.
4. FOSFATAZA ALCALINĂ
Fosfataza alcalină este o enzimă alcătuită în principal din trei forme izoenzimatice (hepatobiliară, osoasă, intestinală), la care se adaugă în timpul sarcinii o formă tranzitorie (forma placentară).
Determinarea fosfatazei alcaline este de obicei folosită pentru diagnosticul diferențial al bolilor hepatice. La ora actuală este singura enzimă cu importanță practică pentru patologia țesutului osos, de aceea, se recomandă dozarea fosfatazei alcaline la femeile aflate în post-menopauză, cu osteoporoză, care urmează tratament estrogenic substitutiv (se poate identifica un nivel scăzut al fosfatazei alcaline).
5. FOSFORUL
După calciu, fosforul este cel mai abundent element mineral din organism, aflându-se în orice țesut. Fosforul reprezintă 1% din greutatea corpului, ceea ce înseamnă că în organismul unui adult se găsesc circa 600-700 de grame de fosfor. Din această cantitate, 85% intră în constituția scheletului, 6% în mușchi, iar 9% în nervi și sânge.
Dozarea fosforului seric este recomandată în caz de dureri osoase, slăbiciune musculară, astenie fizică și sindroame de malabsorbție. Nivelurile de fosfor seric trebuie evaluate întotdeauna împreună cu cele ale calciului, deoarece există o relație inversă între cele două elemente: creșterea unuia din cei doi electroliți în sânge determină creșterea excreției urinare a celuilalt.
6. BETA CROSSLAPS
Există o corelație binecunoscută între scăderea densității osoase și riscul de fracturi. Pentru măsurarea densității osoase în monitorizarea tratamentului se recomandă efectuarea
osteodensitometriei.
Ar fi util atât pentru medici, cât și pentru pacienti să se obțină informații precoce cu privire la eficiența terapiei. La acest lucru contribuie dozarea markerilor osoși.
Densitometria osoasă cuantifică masa osoasă (imagine statică), pe când determinarea markerilor osoși furnizează informații despre procesul de „remodelare” osoasă (imagine dinamică). Astfel, markerii osoși pot fi folosiți în monitorizarea terapiei, inclusiv a complianței la tratament.
Beta Crosslaps este un marker specific și stabil al resorbției osoase, deoarece apare în faza incipientă a degradării colagenului de tip I, care reprezintă aproximativ 90% din matricea organică a osului. Se recomandă determinarea Beta Crosslaps în osteoporoză pentru monitorizarea terapiei antiresorbtive (marker de elecție).
Fiind
marker de elecție, este recomandat ca testarea să se facă:
- înainte de inițierea tratamentului: indică concentrația bazală;
- la 3 luni: reducerea concentrației cu minimum 35-55% indică succes terapeutic;
- monitorizare la fiecare 6-12 luni.
7. OSTEOCALCIN
Este un marker relevant al procesului de formare osoasă. Este specific osului (principala proteină necolagenică a țesutului osos) și dintelui, iar sinteza sa implică prezența vitaminelor K și D3. O parte din osteocalcin este eliberată în sânge, iar restul (peste 80%) intră în componența osului, alături de colagen.
Osteocalcinul are rol în mineralizarea osoasă, iar nivelurile de osteocalcin sunt influențate de vârstă, de sex și cresc odată cu instalarea menopauzei.
Se recomandă determinarea osteocalcinului în osteoporoză pentru monitorizarea terapiei și estimarea riscului de fracturi. Dozarea lui este indicată și în evaluarea altor afecțiuni osoase, inclusiv în cadrul proceselor maligne.
Să fim sănătoși, fiind informați!
Autor: Dr. Mirela Livadariu
Medic primar Medicină de Laborator