Alergiile de toamnă

Cele mai comune și cunoscute alergii de toamnă sunt cele respiratorii la polenurile de Ambrosia (Floarea Pustei),  Artemisia vulgaris (Pelinarită) și Plantago lanceolata (Pătlagină îngustă). Acestea sunt buruieni răspândite pe terenurile lăsate în paragină, printre ruine şi dărâmături, pe marginea drumurilor, pe locurile virane, în zone cu gunoaie, chiar şi în regiuni cultivate cu alte plante sau în grădini neîngrijite.

La noi în țară, perioada cea mai importantă de polenizare este de la începutul lunii august (uneori chiar de la mijlocul lunii iulie) până în toamnă, când vremea devine ușor mai răcoroasă, încheindu-se când vremea se răcește semnificativ (octombrie-noiembrie).
   
Pătlagina (Plantago) este foarte răspândită, vegetând în locuri unde alte specii nu cresc, atât la câmpie, cât și în zona alpină. Fiind un puternic antibacterian, antiinflamator și cicatrizant, frunzele zdrobite ale pătlaginei pot fi un remediu bun pentru mușcături de insecte sau în cazul unor arsuri minore. Desigur, doar dacă nu sunteți alergici la această plantă.

Datorită proprietăților antibacteriene și antiinflamatorii, este folosită pentru tratarea bolilor inflamatorii ale căilor respiratorii și ameliorarea tusei, fiind un bun expectorant.

ATENȚIE: Cei ce prezintă sensibilizare la polenul de plantago pot prezenta simptome în timpul tratamentelor naturiste cu pătlagină: decocturi, tincturi sau siropuri expectorante şi antitusive cu pătlagină, la ingestia de salate sau dropsuri cu pătlagină.

Modificările de climă şi vreme, precum şi poluarea, au un impact important asupra alergiilor la polenurile de toamnă.  Concentrația maximă este în primele ore ale dimineții, atunci când bate vântul, dar și în primele ore după furtuni sau ploi, atunci când plantele uscate sunt ridicate de pe sol de către curenții de aer.
 
Rolul medicului specialist alergolog în asistenţa pacienţilor cu alergie la polenurile de toamnă este esenţial. Acesta va evalua pacienţii şi va realiza investigarea etiologică (a cauzei) prin teste cutanate alergologice in vivo şi/sau teste de laborator in vitro. Cei cu alergie la aceste polenuri poate că nu știu „cum” și „de ce”, dar cu siguranță știu când le apar acele simptome imposibil de ignorat: de la strănuturi unul după altul, chiar și de 30 de ori, până la obstrucția nazală completă și dispariția mirosului.
 
Simptomele sunt similare alergiei la orice polen, adică rinită alergică, conjuctivită alergică și astm alergic. Acestea pot fi foarte supărătoare, afectând calitatea vieții pacientului: strănuturi multiple, congestie nazală (obstrucție - nu se poate respira pe nas), mâncărime nazală și rinoree (nasul curge, fără să fi răcit, ca o apă, din ambele nari), mergând până la mâncărime de urechi și „în cerul gurii”, umflarea și înroșirea ochilor, pierderea treptată până la cea totală a mirosului, dureri de cap și de urechi, oboseală cronică, somnolență și stare generală de rău, inclusiv răul astmatic (cu criză de tuse sau sufocare și respirație șuierătoare).
 
Să nu uităm ca mod de manisfestare a unora din alergiile de toamnă, sindromul de alergie orală (SAO). Acest sindrom se dezvoltă la pacienții alergici la anumite polenuri, ce pot avea reacții post ingestie alimentară din cauza unor reacții încrucișate: se caracterizează prin prurit lingual, faringian, palatinal și al urechilor.  Poate să apară însă edemul buzelor, limbii și faringelui, simptome care pun viața în pericol și necesită tratament de urgență.

A fost stabilită o legătură strânsă între sensibilizarea la polenul de Artemisia vulgaris (Pelinarită) şi sindromul de alergie orală. Fructele care au determinat acest sindrom la pacienţi au fost kiwi, pepene galben, portocală, ţelină şi ceapă. Trebuie reținut însă că nu toți pacienții alergici la polen dezvoltă alergii alimentare.

Alte exemple de reactivitate încrucișată (chiar dacă polenul nu este unul specific toamnei): între polenul de mesteacăn și fructul arborelui de Corylus avelana (aluna de pădure), fructele plantelor din familia Rosaceae (pară, caisă, piersică, prună, cireșe, căpșuni, mure, afine), precum şi unele vegetale: morcov, ţelină, păstârnac.
 
Exemple de reacții încrucișate la pacienții ce prezintă sensibilizare respiratorie la polenul de pelinarită (Artemisia): sindromul morcov-ţelină-pelinarită-condimente-profilină. Profilina este panalergen vegetal detectat în multe fructe, vegetale şi nuci. Exemple de vegetale incriminate în sindromul menţionat: morcov, ţelină, pastârnac, anason, coriandru, fenicul, piper verde, roşu sau negru, mango, fistic, usturoi, ceapă, praz. Un alt exemplu este sindromul "Artemisia-muştar", cu simptome ce apar după ingestia de broccoli, varză, conopidă, "Artemisia-piersică", "Artemisia-mușețel", "Artemisia-semințe de floarea soarelui", "Artemisia-fruct litchi".

Tratamentul pacienţilor cu alergie la polenuri de toamnă cuprinde, pe lângă măsurile de profilaxie pentru reducerea expunerii la astfel de alergeni aeropurtați (în măsura posibilităţilor), şi tratament farmacologic caracteristic.
 
Alți alergeni de care să ținem cont în perioada de toamnă sunt mucegaiurile, iar dintre acestea, două sunt relativ mai importante: Alternaria și Aureobasidium. Se dezvoltă foarte mult în subsoluri și în băi (locuri mai umede din casă), dar și afară, sub mormanele de frunze ce rămân pe sol toamna târziu. Alergia se poate manifesta la nivel respirator (de la căile respiratorii mari până la nivelul căilor respiratorii foarte mici, ce pot culmina chiar cu o criză de astm), dar chiar și la nivel cutanat, sub forma urticariei sau dermatitei.

Să nu uităm însă nici de acarienii din praful de casă. Aceștia sunt foarte comuni în lunile umede de toamnă, când se răcește vremea și pornim aparatele de încălzire.

Să fim sănătoși, fiind informați!

Autor: Dr. Adina Neculae
Medic specialist Alergologie