Această analiză medicală poate fi decontată pe baza unui bilet de trimitere valabil, emis de un medic de familie/medic specialist, în limita plafonului disponibil oferit de CNAS sau OPSNAJ.
Recoltarea probelor pentru analizele decontate se efectuează pe bază de programare telefonică, la numărul de Call Center 031 403 20 30 (număr cu tarif normal).
65 lei
5 zile
Nu este necesară o pregătire specială, de preferat à jeun (pe nemâncate).
Sânge venos (nu se testează specimene hemolizate).
Vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator.
Ser
După formarea cheagului la temperatura camerei, se va separa serul prin centrifugare.
După ce este separat, serul este stabil câteva ore la temperatura camerei, până la 2 săptămâni la 2-8 °C sau o lună la -20 °C. Se va evita decongelarea/recongelarea. După ce este decongelat, serul se centrifughează și se utilizează supernatantul.
Refrigerat
Chemiluminiscență/Elisa
Negativ: < 10 UI/ml;
Slab reactiv: 10 - 14,9 UI/ml;
Reactiv: ≥ 15 UI/ml.
Serurile intens hemolizate pot afecta rezultatele testului.
Virusul rubeolei este un virus ARN monocatenar și face parte din familia Togaviridae, genul Rubivirus. Acesta determină rubeola sau pojărelul, boală eruptivă exantematoasă ce apare de obicei la copii sau la adulții tineri. Unele forme ale bolii pot fi asimptomatice, iar imunitatea dobândită în urma infecției se păstrează pe toată durata vieții.
Contactarea infecției în primul trimestru de sarcină duce de cele mai multe ori la apariția rubeolei congenitale, cu consecințe grave asupra dezvoltării fetale, precum:
cataractă;
surditate;
hepatosplenomegalie;
retard psihomotor;
anomalii osoase;
cardiopatii;
neuropatii;
chiar avort spontan și moartea fătului "in utero".
Riscul de afectare fetală este mai mare în primele 2 luni de sarcină, apoi scade treptat. Se consideră că după trimestrul II de sarcină infecția fetală este rară, în urma acesteia apărând surditatea congenitală. Sunt foarte rare cazurile în care nu s-a constatat afectarea fetală.
Dobândirea imunității mamei înaintea sarcinii protejează fătul în cazul în care există o nouă expunere la virusul rubeolei sau o reinfectare.
Primii anticorpi care apar sunt cei de tip IgM, iar depistarea acestora semnifică existența unei infecții acute. Anticorpii IgM se dezvoltă de obicei la câteva zile de la apariția erupției cutanate, ating nivelul maxim la aproximativ 2-3 săptămâni după debutul bolii, iar după 1-1,5 luni încep sa scadă. Foarte rar pot fi depistați anticorpii de tip IgM după 6 luni sau 1 an de la debutul bolii.
Anticorpii IgG apar la aproximativ 1 săptămână după Ac IgM. Nivelul lor crește rapid, atinge un nivel maxim la 2-2,5 luni de la debutul bolii, apoi scade treptat, însă anticorpii nu dispar complet, conferind imunitate. Creșterea nivelului de Ac IgG de 4 ori la un interval de 2-3 săptămâni de la prima determinare confirmă o infecție recentă.
Diagnosticul de infecție congenitală se stabilește prin dozarea Ac IgM la nou-născut. Prezența anticorpilor IgG se datorează transferulului transplacentar de la mamă la făt și pot fi identificați până la vârsta de 3-5 luni.
De cele mai multe ori, reinfectarea este asimptomatică și determină doar creșteri moderate ale Ac IgG.
Prin vaccinare se reduce considerabil numărul cazurilor de rubeolă congenitală, iar în 80% din cazuri anticorpii specifici IgM apar la aproximativ 3 săptămâni postvaccinare. Ac IgG pot fi detectați după 1-1,5 luni de la vaccinare și persistă toată viața.