Cum tratăm polipii la copii?

Cunoscute în rândul pacienților ca “polipi”, vegetațiile adenoide sunt sursa unor boli complexe, frecvente și cu evoluție supărătoare la copii. Ele reprezintă hipertrofia țesutului limfatic în regiunea rinofaringiană (situată în spatele nasului).
În mod normal, un copil are în primii ani de viață un strat de țesut limfoid de aproximativ 3-4 mm, formând așa-numita amigdală faringiană Lushka. Acest strat va putea crește în dimensiune, ca urmare a episoadelor repetate de infecții virale și bacteriene, în special după primele încercări de integrare a copilului în colectivitate.

Integrarea în colectivele de copii și măsurile personale precare de igienă reprezintă principalul motiv al îmbolnăvirilor repetate. Prin urmare, patologia produsă prin hipertrofia amigdalei faringiene va fi prezentă într-un procent mare la copiii cu vârsta între 3 și 7 ani. Există însă și cazuri de persistență a vegetațiilor adenoide până la post-pubertate.

O altă cauză a hipertrofierii țesutului limfatic faringian o poate reprezenta expunerea copilului la agenți iritanți - praf, emanații gazoase din mediul poluat, etc. sau la diverși alergeni.

Tabloul clinic generat de prezența vegetațiilor adenoide este extrem de divers și complex: în principal, se produce obstrucția nazală; subsecvent, poate apărea sau nu și rinoreea (curgerea nasului), cu aspect de secreție suprainfectată sau nu. Obstrucția nazală este mai supărătoare în timpul somnului, conducând la un somn întrerupt, însoțit adeseori de sforăit.

Uneori, se pot constata aspectele caracteristice sindromului de apnee în somn. Cert este că absența unei odihne satisfacătoare va conduce la o dezvoltare deficitară a copilulu, atât intelectuală, dar și fizică, determinând alterarea performanțelor copilului pe termen lung. Copiii netratați la timp dezvoltă modificări fizice de tip facies adenoidian, sunt adinamici, incapabili de concentrare mentală și adeseori singuratici.

Obstrucția nazală persistentă va conduce la permanentizarea rinoreei, cu aspect mucopurulent, la apariția tusei persistente iritative sau productive, la instalarea vocii nazonate, dar și a tulburărilor de pronunție, la apariția cefaleei, adenopatiilor (umflarea ganglionilor) în regiunea cefei și a gâtului. În evoluția persistentă a vegetațiilor adenoide, se poate ajunge la afectarea secundară, cu tendință de evoluție ireversibilă, a organelor din vecinătate (nas, gură, urechi, ochi, ganglioni limfatici, faringe, laringe, trahee și bronhii), cu apariția unor complicații severe, precum:

Apariția acestor complicații marchează tardiv, dar absolut necesar, momentul pentru tratamentul vegetațiilor adenoide. Tratamentul este chirurgical și se face prin îndepărtarea vegetațiilor, numită adenoidectomie. Este o operație rapidă, se realizează în maxim 20-30 de minute, cu anestezie locală sau generală. Complicațiile, foarte rare, legate de această intervenție chirurgicală pot fi:

Vârsta optimă pentru efectuarea acestei intervenții chirurgicale este cuprinsă între 4 și 6 ani, făcând posibilă și rezolvarea definitivă a posibilelor complicații secundare. Într-o proporție de până la 8% din cazuri, este posibilă recidivarea acestei patologii prin refacerea țesutului adenoidian. Acest lucru se produce mai ales la copiii cu teren imunodeficitar sau alergic.

Postoperator, este recomandat repausul la domiciliu pentru 72 de ore, reintegrarea în colectivitate la aproximativ o săptămână de la intervenție, evitarea persoanelor răcite, precum și o eventuală terapie de stimulare a imunității nespecifice. Vindecarea se produce după aproximativ 8-10 zile de la operație, cu reluarea stilului de viață complet după 3 săptămâni.

În majoritatea cazurilor, este indicată, postoperator, modificarea stilului de viață. Ideale ar fi desfășurarea frecventă de activități în aer liber în perioade însorite, efectuarea periodică a unui sport, tratarea promptă a patologiei infecțioase de sezon de către medicul de familie sau de către un specialist, expunerea sezonieră a copilului la o cură helio-marină de 2-3 săptămâni sau la climatul de salină, de două ori pe an. Toate aceste măsuri pot stimula direct și indirect mijloacele de apărare naturală ale copilului împotriva bolilor.

Să fim sănătoși, fiind informați!

Autor: Dr. Anca-Melania Dodun-des-Perrieres
Medic primar O.R.L.